2025, anul în care am ales să fac!

2025 a fost anul în care am ales să fac, mai mult decât a spune sau doar a visa. 

A fost anul în care una dintre dorințele mele mari, de pe vision board a prins viață: atelierele pentru copii tipici și neurodivergenți. Un vis care a devenit realitate prin muncă, perseverență și mult curaj. A fost confirmarea că pot, că sunt pe drumul meu și că visele nu se împlinesc doar pentru că le dorim, ci pentru că acționăm, muncim și credem în ele, chiar și atunci când ne este greu.

2025 a fost și anul în care am investit enorm în mine, atât profesional, cât și personal. Am avut foarte puține weekend-uri libere, fără cursuri, masterclass-uri sau workshop-uri. Și nu, nu regret nicio secundă, pentru că fiecare oră investită a pus o cărămidă la ceea ce construiesc astăzi. În același timp, am învățat și ceva esențial: să îmi ascult nevoile, să știu când să trag aer în piept, să iau pauze și să aleg timpul cu mine și cu oamenii dragi.

Pe acest drum, am întâlnit oameni valoroși. Oameni care m-au ridicat, mi-au suflat în aripi și m-au ajutat să cresc. Oameni care m-au învățat să pun limite mai sănătoase, să deblochez bariere și să las jos credințe limitative pe care, de multe ori, singură mi le construiam.

Le-am spus-o și lor, dar vreau să las scris aici, cu recunoștință, că oamenii anului 2025 pentru mine sunt Antonio Rob și Manuela Ciugudean. Sunt oameni care au enorm de oferit și care nu se tem să îi crească și pe ceilalți. Îi apreciez profund și sunt recunoscătoare că, fie și de la distanță, pot fi înconjurată de oameni care merită și care aleg să dăruiască.

2025 mi-a arătat că sunt pe drumul meu.
Că atunci când faci, nu doar visezi, universul începe să răspundă.
Și că cea mai frumoasă investiție rămâne, mereu, investiția în tine.

Ianuarie a început blând.
A fost o lună în care am pictat, am citit mai mult și am gătit. Oh, da, era să uit: anul acesta am gătit cel mai mult din toți anii. Îmi place gătitul, dar adevărul e că, în puținul timp liber pe care îl am, de cele mai multe ori îmi doresc să ies, să mă văd cu prietenii, să văd un film sau să fac o plimbare. Așa că gătitul ajunge, de obicei, pe ultimul loc.

 A fost o lună cu un start lent, cu timp de relaxare, dar și cu liste de to do-uri. Un echilibru blând între pauză și organizare, exact așa cum aveam nevoie.

Februarie a fost începutul multor lucruri.
Am început cursurile cu Cătălina Nicolescu și cu Andreea Trîmbițaș. Și aici simt nevoia să fac o pauză, ca să le mulțumesc pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce fac. Pentru mine, întâlnirile cu ele au fost mai mult decât simple cursuri, căci au fost spații de creștere, claritate și curaj.

Februarie a fost un mix între planificarea primului atelier din 2025, cu emoții, entuziasm și multă magie, alături de colega mea, Alexandra. A fost o perioadă în care am simțit din plin responsabilitatea, dar și bucuria de a construi ceva cu sens.

Tot în februarie am început și o serie pe Instagram și TikTok: „Ce pot face dintr-o cutie?”, cu idei de materiale și jocuri pentru copii. Un proiect mic, dar care a venit dintr-o dorință mare de a inspira și de a arăta că joaca poate începe din lucruri simple.

Luna s-a încheiat exact cum a început: tot cu Cătălina, dar de data aceasta într-un cadru diferit, la Candlelight: Queen vs. ABBA. Un final frumos, cu muzică, emoție și sentimentul că lucrurile se leagă exact așa cum trebuie.

În martie a renăscut natura, iar odată cu ea, parcă am renăscut și eu.
M-am bucurat de o nouă colaborare cu Bonprix, m-am revăzut cu oameni dragi și am primit atestatul de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România, un moment important și recunoștință pentru tot drumul parcurs până aici.

Martie a adus și cel de-al doilea atelier, emoții noi și mai multă încredere. Tot în această lună m-am văzut, în real life, la SocialPedia, cu nimeni alta decât Manuela Ciugudean, un moment care a însemnat mult pentru mine.

Am creat jocuri, am fost prezentă în mediul online și am participat la un workshop-ul de dans al Alinei Romilă. Su-perb. Mi-am adus aminte cât de mult ador să dansez și câtă energie bună îmi aduce mișcarea.

Aprilie mă găsește, de fiecare dată, cu mai multă conștientizare.

Pe 2 aprilie este Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului, o zi care îmi reamintește de ce am ales acest drum și cât de important este să vorbim, să înțelegem și să fim mai empatici.

În aprilie am continuat cursurile de formare profesională și am organizat atelierul de Paște, cu bucurie, culoare și multă emoție. Iar acasă, m-am bucurat de această sărbătoare alături de familie, în tihnă, cu recunoștință pentru momentele simple, dar pline de sens.

În mai m-am bucurat mai mult de vremea de afară.
M-am plimbat pe străzile Bucureștiului, am colorat, am stat în parc pe pătură și am jucat badminton. Am avut onoarea să fiu invitată la mai multe evenimente, însă cel de la Kik România a fost special. Am fost și la o tăiere de moț în familie și, pe parcursul lunii, m-am revăzut cu oameni dragi, cu conversații care mi-au făcut bine.

Pe plan profesional, am lucrat cot la cot cu copilașii și am adunat progrese și reușite, una câte una. În mai am avut atelierul „Magia familiei”, am creat joculețe noi pentru copii și le-am făcut vizibile și în mediul online. A fost luna în care am început să mă filmez mai mult, să povestesc despre idei de jocuri și despre funcționalitatea lor reală. Cursul lunii a fost despre tact și joint attention, două concepte esențiale, care mi-au adus și mai multă claritate în munca mea de zi cu zi. Finalul lunii a fost încărcat de multă emoție, pentru că cea mai bună prietenă a mea a avut nunta.

Iunie m-a împlinit cel mai mult profesional.
A fost luna în care am simțit, poate mai mult ca oricând, că fac lucruri cu sens pentru oameni.

Pe 1 iunie am început cu o masă în familie, de ziua bunicului meu, un început cald și plin de recunoștință că suntem cu toții la aceași masă. Pe parcursul lunii am participat la cursuri despre motivație și recompensă, dar și la un alt curs despre limbajul ecohic la expresiv, care mi-a adus multe informații noi.

Am organizat atelierul „Veselie din hârtie”, iar printre toate acestea am avut și un moment amuzant: mi-am tuns cățelușa pentru prima dată și știu sigur că asta nu se va mai întâmpla vreodată. 😅

Iunie a însemnat și participarea la Gala Atypic Beauty, organizată de Magda Coman, un eveniment care m-a emoționat profund. Pentru că ador să fac poze, m-am bucurat să lucrez cu amicul meu Ștefan, care m-a ajutat să îmi fac fotografii profesioniste de brand personal, cu propria recuzită.

Am fost prezentă la o nouă ediție SocialPedia, unde m-am revăzut cu oameni pe care nu credeam că îi voi mai vedea vreodată. Un alt moment cheie al lunii a fost lansarea albumului pe vinil Andrei Ursu, unul dintre artiștii mei preferați. A fost balsam pentru suflet.

Și poate cel mai important: în această lună am lansat primul eBook de jocuri din România pentru copiii de 2–5 ani, dedicat dezvoltării motricității fine. A fost descărcat de peste 250 de oameni, o confirmare care m-a emoționat și m-a motivat enorm să continui. Am primul multee feedback-uri care m-au bucurat enorm.

Iulie a fost despre creativitate, alegeri și amintiri care rămân.Atelierul lunar, „Artă din fructe”, a fost una dintre acele experiențe de neuitat: ne-am pictat tricourile cu ajutorul fructelor, iar bucuria copiilor a spus tot.

A fost o lună cu creativitate la cote maxime, idei noi, mai multă comunicare în online, întâlniri cu prieteni, o nuntă și încă un curs extrem de util, susținut de Cătălina. Am avut picnicuri în parc și am luat o decizie foarte, foarte importantă, una despre care aleg să nu spun mai multe aici, pentru că vreau să rămână personală, dar care știu că m-a schimbat profund.

Iulie mi-a adus și un cadou special: un tablou realizat după o fotografie de-a mea, primit acasă, la Brașov. Un gest care m-a emoționat sincer. Tot luna aceasta, eu și tati ne-am sărbătorit zilele de naștere alături de familie, m-am bucurat de soare și de ultimele zile de muncă, înainte de concediu.

1 august m-a prins în aeroportul din București, apoi în cel din Viena.
Am petrecut o săptămână acolo și m-am plimbat cât m-au ținut picioarele. Am vizitat locuri, muzee și parcuri, am mâncat mâncare tradițională și am trăit fiecare experiență la maximum. Mi-am sărbătorit ziua de naștere la Viena și tot atunci am vizitat Palatul Schönbrunn. Nici nu visam să ajung și în Hallstatt, dar iată că s-a întâmplat și sunt tare, tare bucuroasă și recunoscătoare.

August a venit cu lucruri frumoase pe plan profesional: am început o nouă colaborare cu o cafenea, am scris pe blog articolul cu Mara Niță, am continuat cursurile și am susținut atelierul „Dinți fericiți, copii sănătoși”. Am participat la încă o nuntă și am încheiat luna cu un spectacol de muzică clasică, în cadrul Festivalului Enescu, un final elegant pentru o lună plină.

Septembrie a fost o lună a emoției.

Am început seria de postări „De prin locuri auzite”, în care adun replici pe care le aud frecvent de la părinți și le „dezbat” din perspectiva mea, cu blândețe, dar și cu responsabilitate.

Luna aceasta a venit și cu bucurii personale: mami a venit în vizită la mine, am inaugurat localul Manifest, care ne-a plăcut mult, și am fost alături de o fetiță din terapie la începutul clasei I. Un moment plin de emoție și recunoștință pentru drumul parcurs până acolo.

Pe plan profesional, septembrie mi-a adus o colaborare care m-a entuziasmat enorm: am început să scriu lunar articole pentru Pagina de Psihologie, despre idei de jocuri și joacă. Pentru mine, este o reușită mare, înseamnă enorm și este o confirmare frumoasă a drumului pe care sunt.

A urmat atelierul „Emoții în culori”, plimbări care mi-au limpezit gândurile și un eveniment IKEA, unde am gătit alături de alte persoane. În echipă, am pregătit salată de vinete, sincer vă spun a fost o adevărată provocare, dar și multă distracție.

Octombrie a fost despre învățare profundă și reconectare.
Am participat la ParentED Fest, două zile pline de informații valoroase, în care am avut onoarea să îi cunosc pe Daniel Siegel, Dr. Gordon Neufeld, Dr. Shefali, Dr. Srijacki și Maggie Dent. A fost genul de experiență care îți schimbă perspectiva și îți confirmă cât de important este să continui să înveți.

Mi-am dorit mult să ajung la Cursul PECS, nivelul 1 și am reușit. Lili Covaci este un expert adevărat și pot spune că m-a „luminat” prin claritatea și profunzimea informațiilor oferite.

Octombrie a însemnat și revederi cu prietene dragi, video-uri constante, jocuri și idei noi. Am primit un cadou special de la un brand de bijuterii: un lănțișor cu Dora, o amintire de pus la suflet, pentru totdeauna. Am mers la muzeu, am participat la cursuri și mi-am oferit timp pentru lucrurile care îmi aduc liniște și inspirație. Am avut ocazia să particip la un workshop pe tematica Podcast și am fost încântată să particip.

De-a lungul anului am făcut tot mai multă consiliere de dezvoltare personală, însă în octombrie am început să lucrez cu copii noi și m-am simțit profund împlinită, mai ales pentru că am avut alături părinți care își doresc, la rândul lor, să se dezvolte și să își sprijine copiii. Pentru mine, asta face toată diferența.

Octombrie a fost o lună intensă, fără atelier cu copiii, dar cu multe alte experiențe.

Noiembrie a început cu o aniversare și cu concertul Taniei Turtureanu, una dintre cele mai faine trăiri și experiențe ale mele. Un concert care m-a atins profund.

Atelierul lunar, „Culorile toamnei”, a adus activități creative, joacă și multă bucurie. A fost un spațiu în care copiii au explorat emoțiile și anotimpul prin culoare, texturi și imaginație.

A urmat workshop-ul de dans al Geaninei Studencu, cu Ayșegül Arikan invitată, o bucurie imensă să ne întâlnim, în sfârșit, face to face. Pentru că ador joaca, am participat cu drag la conferința „Jucăm împreună”, un eveniment care mi-a reconfirmat cât de puternică și necesară este joaca, indiferent de vârstă.

Noiembrie a însemnat și timp pentru mine: plimbări prin Grădina Botanică la Garden Lights și filme văzute în avanpremieră. Iar spre final de an, am încheiat luna cu un eveniment de dans și mișcare, organizat de Cătălina, unde m-am distrat pe cinste.

Decembrie a venit cu spirit de sărbătoare și multă bucurie.
A început cu Târgul de Crăciun de la West Side, iar jumătatea lunii, până la concediu, a fost despre sărbătorirea Zilei României, jocuri și activități de Crăciun. A urmat și ultimul atelier al anului, „Spiridușii Moșului”, care ne-a ajutat să intrăm cu adevărat în atmosfera sărbătorilor.

Am vizitat locuri emblematice din București, decorate superb, am mers la teatru, am creat conținut în mediul online și m-am bucurat de magia orașului în decembrie. Am participat și la un curs care mi-a lăsat o puternică amprentă: „Stand up with self confidence”, susținut de Manuela Ciugudean.

Mi-am îndeplinit o dorință: am mers la un meci de fotbal pe stadion. Am pictat, alături de prietena mea, propriile inimi–lănțișor, iar finalul lunii a fost, bineînțeles, despre mese în familie, Crăciun și bucuria lucrurilor simple. Tot în această lună m-am revăzut cu Mirela Retegan, un om tare special, căruie îi mulțumesc pentru tot!

Anul acesta, în decembrie, la fel ca anul trecut, am făcut un calendar Advent, de data aceasta doar pe TikTok, unde am filmat 24 de video-uri cu idei de jocuri.
Au fost idei simple, ușor de pus în practică acasă, iar mesajele primite de la părinți m-au bucurat enorm. Mulți mi-au scris că au încercat jocurile cu copiii lor, că au petrecut timp de calitate împreună și că aceste idei i-au ajutat să transforme joaca într-un instrument de conectare și învățare.

Am făcut multe. Tare multe anul acesta:

• M-am regăsit mai mult. Am înțeles, cred eu, care este direcția mea, misiunea mea.
• Am reluat terapia, am fost conștiincioasă și nu am absentat.
• Mi-am pus gutiere.
• Am gătit mai mult.
• Am crescut atât profesional, cât și personal și m-am axat mai mult pe mediul online.
• Am aprofundat consilierea de dezvoltare personală pentru copii.
• Am scris mai multe articole pe blog.
• Am lansat primul meu eBook de jocuri pentru copii, dedicat dezvoltării motricității fine, descărcat de peste 250 de oameni — o confirmare uriașă pentru mine.

• Am început să postez pe TikTok, iar unele video-uri au devenit virale.
• Am avut grijă de mine, de ritmul meu și de drumul meu.

Privind înapoi, 2025 nu a fost despre perfecțiune, ci despre a face. Despre pași mici și mari, despre curaj, muncă, consecvență și credința că lucrurile cu sens se construiesc în timp. A fost anul în care visurile au coborât din minte în realitate, în care am crescut, am învățat și m-am ales pe mine de multe ori.

Închei anul cu recunoștință pentru oameni, pentru experiențe, pentru lecții și pentru mine, cea care a ales să nu mai amâne. Iar dacă 2025 m-a învățat ceva, este că atunci când pui suflet, acționezi și rămâi fidel valorilor tale, drumul se arată exact așa cum trebuie.

Cu încredere și liniște, merg mai departe.

Să fie un 2026 blând, exact așa cum aveți nevoie. Să vă dați voie să visați, să fiți prezenți și să trăiți viața din plin.