Pe Mara am întâlnit-o în aprilie 2024, la o conferință organizată la Brașov: ,,Galeria Terapiilor”. Încă de atunci, m-a cucerit instant. Am văzut în Mara o adolescentă cu o încredere care te inspiră, cu o voință aparte, o luptătoare, genul de fată cu care poți vorbi ore în șir fără să simți cum trece timpul.
Am păstrat legătura și, între timp, Mara a reușit să își împlinească un vis frumos: a lansat o carte de poezii. Îmi amintesc că i-am spus atunci, la Brașov, că vreau să stăm de vorbă, să aflu mai multe despre ea, despre adolescenta Mara Niță și despre tot ce poartă în suflet.
Acum vă invit și pe voi să o cunoașteți așa cum este ea: sinceră, sensibilă, plină de frumos și de curaj. Mara ne arată că se poate, chiar și atunci când unele uși se închid în fața noastră. Vă las mai jos un interviu care sper să vă inspire și vouă încrederea că, dacă vrei cu adevărat, găsești mereu o cale.
S: Cine este Mara Niță?
M: Mara Niță este o autoare tânără, diagnosticată cu tulburare de spectru autist (TSA), care a reușit în viață datorită eforturilor depuse de-a lungul anilor și oamenilor care i-au fost alături de când s-a născut și până în prezent.
S: Dacă ar fi să alegi un singur cuvânt care te descrie cel mai bine, care ar fi acela?
M: Mai degrabă cred că este o frază care mă descrie cel mai bine, și anume nevoia de a fi înțeleasă și ascultată de către ceilalți. Atunci când vorbesc, îmi doresc să fiu ascultată și să nu simt de parcă vorbesc cu pereții.
S: Ce ți-ar plăcea să știe oamenii despre tine, dincolo de poezie?
M: Mi-ar plăcea să știe despre mine faptul că am mare nevoie de susținere, promovare ca tânăr artist, înțelegere (deoarece cu oamenii atipici ca mine poate părea greu începutul unei prietenii) și, sincer vorbind, de un grup de prieteni care să țină. 😊 Și aș mai adăuga: de oameni care să nu mă refuze cu toate că suntem prieteni buni.
S: Ce ți-ai dori să înțeleagă oamenii despre persoanele din spectrul autist? Ce nu se vede la prima vedere?
M: În primul rând, să fie conștienți de faptul că autismul nu este în niciun caz o boală (am spus-o cu voce tare la Galeria Terapiilor, anul trecut, în mai, dat fiind faptul că am primit atât întrebări, cât și acuzații pe tema asta). În al doilea rând, să înțeleagă că și noi suntem oameni, cu toate că avem pasiuni complet diferite de cei tipici. La prima vedere nu se vede posibila vulnerabilitate care îi cuprinde pe majoritatea, chiar și pe mine.
S: De când și de unde a început pasiunea ta pentru poezie și scris? Te-a inspirat ceva/cineva anume?
M: Pasiunea mea pentru scris a început de aproape 2 ani, iar faptul că sunt la un liceu umanist, pe profil filologie bilingv-engleză, mă face să iubesc scrisul. M-au inspirat mai multe persoane, printre care profesorii mei de limbă, autori precum Svetlana Cârstean (Doamne, ador scrisul ei, dar și pe ea) și oameni de cultură din toată țara.
S: Ai simțit vreodată că poezia e și un mod de a arăta lumii „uite, și noi putem face lucruri extraordinare”?
M: Da. Am simțit și simt în continuare. Vezi tu, eu când am avut lansarea de carte, în aprilie, am spus că unul dintre motivele pentru care am scris această antologie poetică a fost faptul că am vrut să arăt că și oamenii atipici și cu autism pot face lucruri extraordinare. Pe scurt, am arătat că se poate și în cazul meu.
S: Ce înseamnă poezia pentru tine? Cum se schimbă (sau se simte) lumea când o pui în versuri?
M: Pentru mine, poezia înseamnă emoție. Când o pun în versuri, mă simt de parcă chiar aș fi ascultată și simt schimbarea aia care vreau să se întâmple și nu a avut loc în realitate.
S: Îți amintești prima poezie pe care ai scris-o? Despre ce era?
M: Da. De aici a început totul. Poezia se numește „Rezultat” (este chiar prologul debutului meu în poezie) și exprimă mai multe sentimente care m-au doborât de când am început liceul: singurătatea, frica de a fi dată pe lângă de către ceilalți, tristețea… și mai departe te las pe tine să descoperi.
S: Cum îți găsești inspirația? Există un loc, un moment al zilei sau un ritual care te ajută să scrii mai ușor?
M: Inspirația mi-o găsesc de fiecare dată când fac o plimbare de 10.000 sau 15.000 de pași în centru, când văd grupul ăla de adolescenți în care vreau să intru și eu, dar mai ales când mă confrunt cu emoții grele, pentru că, așa cum am mai zis, poezia este făcută să transmită emoție.
S: Ai o poezie preferată din cartea ta? Ce o face specială pentru tine?
M: O poezie preferată din cartea mea este „Vreau să cred”, din pricina faptului că descrie cel mai bine nevoia de a ne apropia unii de ceilalți, și eu vreau să cred că e posibil lucrul ăsta.
S: Cum a fost pentru tine ziua lansării cărții? Povestește-mi cum ai pregătit totul și ce ai simțit atunci când ai ținut cartea în mâini și ai vorbit despre ea în fața oamenilor.
M: Cred că cea mai frumoasă seară din toată adolescența mea aia a fost. Nu mă așteptam ca la lansarea mea de carte să fie oameni de toate vârstele, cartea mea fiind dedicată exclusiv adolescenților. Am simțit că sunt iubită, respectată și apreciată de oamenii care au umplut subsolul librăriei Șt. O. Iosif și care au ascultat cu atenție discursul meu. Le mulțumesc tuturor celor care au venit, pentru suportul moral și pentru toată prietenia și iubirea de care au dat dovadă.
S: Cine te susține cel mai mult pe drumul tău de autoare? Ce îți spui singură atunci când îți este greu?
M: Familia, prietenii, mentorii mei mă susțin pe drumul meu de autoare. Când îmi este greu, îmi spun că sunt puternică și că totuși am ajuns aproape de nivelul unde vreau să ajung.
S: Ce mesaj ai vrea să transmiți altor adolescenți care poate se simt neînțeleși?
M: Să aibă cât mai multă încredere în ei și în potențialul lor și să lupte pentru visurile lor. Și să îi asculte pe părinți ca atunci când pleacă la facultate să aibă un set de valori morale bine definit!
S: Dacă ar fi să alegi un singur vers care să spună ce speri pentru viitorul tău, care ar fi acela?
M: Nu am neapărat un vers, dar este o frază pe care îmi vine să le-o spun tuturor oamenilor care uneori judecă mult: ,,sunt mai multe lucrurile care ne leagă, decât cele care ne despart!”
S: Ce vis mare ai ca autoare? Există o carte pe care vrei neapărat să o scrii?
M: Foarte bună întrebare. Visez să fiu prietenă cu cât mai multe personalități de artă și cultură, cred că visez chestia asta încă din clasa a șaptea. Chiar am finalizat de scris cel de-al doilea volum de poeme, care se intitulează „Despre totul și nimic” și care sper să apară cât mai repede anul viitor.
Nu există comentarii